Lucrarea este structurată în două părţi în care sunt abordate două teme de real interes. Astfel, prima parte se referă la refor­ma­rea administraţiei publice şi transformarea acesteia într-o admi­nistraţie responsabilă, capabilă să gestioneze eficient sistemul politicilor publice. După o scurtă introducere în ştiinţa adminis­traţiei şi a direcţiilor de dezvoltare a spaţiului administrativ, este argumentată nevoia de modernizare a administraţiei şi responsa­bilizării acesteia. Ştiinţa administraţiei poate fi considerată,  dintr-un anumit punct de vedere, ca fiind  destul de veche, putând  fi regăsită  la precursorii secolului al XVIII-lea, dar în acelaşi timp este destul de recentă, în măsura în care nici obiectivul, nici viziunea, nici metodele acestei ştiinţe nu sunt limitate la cele la care s-a apelat în perioadele trecute.

     De-a lungul timpului, cunoaşterea administraţiei a fost interpretată ca o cunoaştere practică, concretă, utilă în procesul de satisfacere eficace a sarcinilor, ştiinţa administraţiei fiind definită ca arta de a administra bine.

     Ideea unei cunoaşteri ştiinţifice, a administraţiei a apărut relativ recent iar ruptura epistemologică  ce se impune în raport cu atitudinile anterioare este împiedicată de pregnanţa reflexelor şi modurilor tradiţionale de gândire, înrădăcinate pe parcursul seco­lelor. Paralel, domeniul de investigaţie a ştiinţei administraţiei este extins şi diferenţiat, atenţia fiind acordată nu doar administraţiei publice, ci şi administraţiei private, deşi această evoluţie nu a determinat dispariţia concepţiei unei ştiinţe a administraţiei exclu­siv centrată asupra administraţiei de stat.

     Depăşirea acestei confuzii este pusă sub semnul întrebării deoarece procesul de definire a obiectului, viziunii şi metodelor utilizate de ştiinţa administraţiei nu a ajuns, încă,  la maturitate.

     În consecinţă, nu pot fi înţelese problemele cu care adminis­traţia se confruntă şi nici nu pot fi luate în considerare principalele piste de cercetare fără a avea, în prealabil, retrasate etapele con­strucţiei progresive ale acestui nou câmp ştiinţific.

     Politicile publice, cea de-a doua temă dezvoltată în lucrare, constituie un subiect aflat în centrul atenţiei atât în România, cât şi la nivelul Uniunii Europene. Importanţa acestui domeniu atât ca teren generos de investigaţii teoretice interdisciplinare, cât şi ca expresie pragmatică a talentului şi capacităţilor necesare pentru reuşita politicilor publice este determinantă. Explicaţia rezidă în faptul că problemele majore cu care se confruntă astăzi şi în viito­rul previzibil societatea  au şanse să fie rezolvate numai în măsura în care politicile publice dezvoltate sunt performante.

     Teoriile moderne de elaborare a politicilor publice, cadrul general de dezvoltare a acestora, relevarea potenţialelor obstacole în implementarea politicilor la nivelul societăţii româneşti, precum şi mecanismele de surmontare a acestor ameninţări reprezintă principale  subiecte dezvoltate în această a doua parte a lucrării.

     În raport cu obiectivele lucrării şi cu desfăşurarea acesteia pe cele două planuri amintite, prezentul volum se adresează, în primul rând, funcţionarilor publici, servind în procesul pregătirii sau perfecţionării acestora, precum şi în cel al documentării în domeniul administraţiei publice şi cel al politicilor publice. În acelaşi timp, considerăm că lucrarea se poate dovedi utilă şi pentru alte categorii largi de cititori-cadre didactice din învăţămîntul superior, cercetători în domeniul ştiinţelor sociale, specialişti şi experţi din structura autorităţilor publice, studenţi ş.a. m.d.

 

Autoarea