Un act administrativ presupune implicarea unui număr mare de funcţionari, fiecare dintre aceştia specializat într-un anumit domeniu şi depinzând de ceilalţi, deoarece produsul final este rezultatul, direct, al eforturilor combinate ale diferiţilor participanţi la realizarea acestei finalităţi.

      Comunicarea este, aşadar, definitorie în coordonarea adec­vată şi eficientă a activităţilor caracterizate de astfel de conexiuni, proces de coordonare pentru materializarea căruia este necesară construirea unor canale de comunicare prin care ideile, cunoştinţele şi exigenţele să poată fi transmise. Pentru ca obiectivele vizate să devină realitate, managementul public trebuie să se asigure că deciziile sunt transmise tuturor nivelurilor ierarhice. În plus, este din ce în ce mai important atât pentru administraţie, cât şi pentru clienţii acesteia, autoritatea politică, contribuabili, cetăţeni, grupuri de interese, dezvoltarea canalelor de comunicare cu lumea de afară.

      Sunt create, în acest mod, condiţiile ca tot ceea ce se petrece în cadrul structurilor administrative să fie comunicat publicului, în general, şi segmentelor ţintă, în special. Pe de altă parte, administraţia va beneficia de informaţii din exterior care îi sunt necesare pentru finalizarea obiectivelor.

      Comunicarea, ca proces ce focalizează demersurile mana­ge­­men­tului public, este importantă şi din perspectiva calităţii relaţiilor existente în cadrul unei anumite structuri ad­mi­nis­trative. Dimensiunea calitativă vizează menţinerea unei atitudini de înţelegere mutuală, crearea şi dezvoltarea unui climat motivaţional, precum şi asigurarea rezolvării cere­rilor şi a stărilor de nemulţu­mire într-o manieră con­ciliantă.

      Dezvoltarea unei politici sociale adecvate, crearea şi menţinerea, la toate nivelurile, a unei atmosfere transparente sunt, într-o mare măsură, determinate de importanţa care se acordă procesului de comunicare

 

Autoarea