Lucrarea Gestiunea bugetară a sistemelor de producţie a fost elaborată în situaţia în care una din metodele de gestiune ale cărei rezultate au impus-o pe plan mondial este atât de puţin utilizată în firmele româneşti.

     Gestiunea bugetară a întreprinderii este o metodă ale cărei începuturi se regăsesc în anii ’20 ai secolului trecut, în SUA, urmând a fi utilizată în Europa după Conferinţa de la Geneva din anul 1930.

     În România, deşi este prezentată împreună cu avantajele şi dezavantajele ei, de către numeroşi autori de specialitate, utilizarea ei a întâmpinat rezistenţă din partea firmelor. Rigoarea rezultatelor obţinute în urma aplicării metodei, necesitatea implicării susţinute a personalului şi a creării unui sistem informaţional şi a unei structuri organizatorice adecvate au constituit doar o parte din motivele pentru care gestiunea bugetară nu a fost adoptată în cea mai mare parte a întreprinderilor.

     Acceptarea utilizării acestei metode nu este o decizie uşoară.

     Implementarea ei este un proces lung şi permanent de formare şi comunicare, îndreptat în special în adoptarea noţiunii de schimbare, la nivelul tuturor eşaloanelor ierarhice.

     Schimbarea este, în acest caz, un fenomen profund, care se manifestă atât în zona contabilizării rezultatelor, a structurii organizatorice, a sistemului informaţional şi decizional, cât şi în zona mentalităţii indivizilor.

     Dar trecând peste toate acestea, sunt de remarcat avantajele gestiunii bugetare din care menţionăm: stabilirea cu exactitate în timp şi spaţiu a volumului vânzărilor şi producţiei, a cheltuielilor şi a responsabilităţilor. În plus, gestiunea bugetară permite menţinerea unei traiectorii rectilinii îndreptate în atingerea obiectivelor strategice, prin depistarea periodică a abaterilor şi luarea unor măsuri de corectare a lor.