Fiind pe piaţa de capital înainte ca ea să se fi născut oficial, cu muncă, cu responsabilităţi, cu cunoştinţe mai mult sau mai puţin sistematizate, cu banii celor care au fugit de bănci, de CEC, de dolari, pentru a-i investi în acţiuni, ne-am asumat numeroase riscuri. Inclusiv pe cel de a scrie despre ea. Am acceptat acest lucru, în primul rând, pentru că suntem convinşi că mişcarea acţiunilor de la emitent la acţionar şi de la un individ la altul contribuie la dinamizarea şi selecţia agenţilor economici, ridicându-i pe culmi pe cei performanţi. Populaţiei i se oferă astfel noi posibilităţi de a investi şi de a câştiga, mai ales acelei părţi care se informează sau care consultă specialişti în domeniu.

      Despre acestea am scris în paginile următoare. Am făcut-o cu convingerea că lucrul trebuia făcut. O cronică fierbinte despre durerile naşterii unui sector performant al economiei de piaţă. Adică o consemnare, adeseori în tuşe prea personale, a asumării riscului de a face un lucru cerut de logica opţiunii pentru iniţiativa privată. Ne-am asumat şi riscul inerent, ştiind că el este la fel de mare ca şi câştigul obţinut de pe urma lui de toţi cei care au de-a face cu piaţa de capital din România.

 

Autorul