Cartea Cibernetica Sistemelor Macroeconomice Reale urmăreşte, în principal, ideea că mecanismele de bază ale reglării şi autoreglării în economie se formează în jurul şi cu ajutorul pieţelor. La nivel macroeconomic, pieţele care apar sunt entităţi virtuale, formate în urma agregării cererii şi a ofertei ce se formeazǎ pe mii şi chiar milioane de pieţe reale, existente la nivel microeconomic. Cele două costituente fundamentale ale pieţei macroeconomice, cererea agregată şi oferta agregată, sunt influenţate de procese şi fenomene care au loc în întregul sistem al economiei naţionale şi chiar în alte economii naţionale, ca în cazul sistemelor deschise. Acest lucru face ca mişcarea continuă a celor două componente să fie supusă acţiunii unor forţe mult mai complicate decât în cazul pieţelor de la nivel microeconomic.

     Înţelegerea sensului acţiunii acestor forţe care determină permanenta ajustare a pieţelor se poate face utilizând mecanismele feedback de reglare şi autoreglare. Procesul de ajustarea a unei pieţe este el însuşi rezultatul acţiunii uneia sau mai multor mecanisme feedback care determină apariţia unor lanţuri cauzale de influenţe, la capătul cărora se află variabile definitorii pentru măsurarea proceselor şi  fenomenelor economice.

     Extinzând aceastǎ concepţie la nivelul ECONOMIEI REALE, se pot detecta uşor principalele mecanisme care determinǎ evoluţia şi funcţionarea acestui sistem deosebit de important al economiei naţionale. Mecanismele respective nu acţionează însă separat, ci strâns dependent de toate celelalte mecanisme de reglare şi autoreglare, imprimând sistemului economic anumite caracteristici care nu pot fi modificate sau orientate de către Guvern (de exemplu, prin politici fiscale) fără o cunoaştere profundǎ a rolului şi importanţei fiecărui mecanism în ansamblul economiei naţionale.

 

Autorul