Am încercat să ofer în această carte, mai ales în primele două capitole, câteva repere ce ne pot ajuta să construim o interpretare raţională şi plauzibilă a unor realităţi istorice şi politice ce par a desfide, prin ineditul lor evenimenţial, funcţia predictivă a teoriilor sociale. Configuraţia lumii actuale este un rezultat cumulativ al unor factori extrem de diverşi, pe care nici o teorie socială nu-i poate cuprinde într-o ecuaţie completă. Sociologul, istoricul şi specialistul în ştiinţe politice pornesc evident de la fapte empirice, dar pentru a construi explicaţii şi interpretări ei trebuie să exploreze şi prefacerile din lumea valorilor şi a credinţelor ce orientează acţiunile umane, să exploreze acele zone magmatice în care se acumulează lent o masă critică a energiilor sociale şi a proceselor inovatoare, astfel încât să poată anticipa, o clipă mai devreme, liniile de forţă ale istoriei şi tendinţele ce vor deveni dominante.

      Ajungem astfel la cea de a treia temă importantă a cărţii, pe care am dezvoltat-o în diverse registre analitice: statutul epistemologic al disciplinelor sociale, în general, şi condiţia particulară a sociologiei în lumea postmodernă. Am reluat dosarul istoric al problemei, încercând să reconstitui sensurile iniţiale pe care Max Weber le-a conferit conceptului de “neutralitate axiologică”, într-un context ştiinţific şi istoric anumit, şi să marchez apoi schimbările de viziune şi de atitudine faţă de acest principiu al cunoaşterii sociale. Am descoperit astfel că, în gândirea socială şi politică actuală, în controversele teoretice dintre diverse şcoli de gândire referitoare la natura puterii politice şi la conceptul de legitimitate, sunt prezente numeroase teme de reflecţie ce au fost codificate în mod explicit şi exemplar în demersul analitic novator al lui Max Weber şi în ideile ce poartă marca personalităţii sale.

Autorul