Ceea ce impresionează în această lucrare este insistenţa cu care, de-a lungul întregii cărţi, se relevă mesajul: importanţa strategică a investiţiei în capitalul uman, în general şi a investiţiei în educaţie, în special !!!

      Demn de semnalat este demersul metodologic care are în vedere apelarea la unele dintre cele mai moderne modelele econometrice. Remarcăm, în acest sens, modelul care ia în considerare riscul şi incertitudinea şi, respectiv, modelul bazat pe teoria jocurilor, care sugerează un comportament cooperant între indivizi şi organizaţii cu privire la investiţia în capitalul uman.  Se observă, în acelaşi timp şi îmbinarea dintre demersul teoretic şi cel strategico - operaţional. Modelul amintit, care pledează pentru conlucrarea dintre indivizi şi organizaţii, de pe poziţii teoretico-metodologice, îşi găseşte proiecţia în plan operaţional, atunci când se propune realizarea unui management de carieră care să îmbine pilotarea individuală şi pilotarea organizaţională a carierei.

      De altfel, în logica lucrării, partea a doua încearcă să ofere o diagnoză a stării sistemului de formare şi adaptare profesională din România, bazată pe analiza specifică pieţei educaţiei, care este prezentată, din punct de vedere teoretic, în prima parte. Sunt analizate critic elemente care ţin atât de cererea cât şi de oferta educaţională, iar aceste elemente servesc apoi ca principale repere pentru formularea schiţei de strategie din cea de-a treia parte. Se poate semnala de asemenea şi atenţia pe care o acordă autoarea pentru forma de prezentare a rezultatelor cercetării, prin apelarea la tabele şi grafice sugestive în economia lucrării.