Ideea acestei cărţi s-a ivit pe pământul Chinei, unde, de-a lungul a mii de kilometri, copleşit de uluitoarele vestigii ale acestei civilizaţii multimilenare, am căutat, descumpănit de avalanşa informaţiilor, dar stimulat de valoarea lor istorică, o modalitate explicativă asupra evoluţiei economice, politice, culturale, religioase şi etice a marelui stat, ce s-a dezvoltat ca un produs al unei îndelungate istorii de aproape 4.000 de ani, reprezentând un elocvent exemplu al continuităţii culturii şi civilizaţiei, o cale specifică spre universalitate.

      Pătrunzând în această lume, ale cărei margini nu le stăpâneşte nici timpul, într-o istorie a inteligenţei umane, constituită parcă în veşnicie, am ales, cu prudenţa şi temeritatea unei regândiri sistematice, drept cale a oricărui demers, înţelegerea, ca semnificaţie deschisă, pentru a evita minimalizarea ineditului şi a originalităţii culturii chineze, prin transcrierea mecanică în modelele şi cutumele europene. Munca atâtor generaţii, care au fixat în panoplia valorică universală cultura şi civilizaţia chineză, nu poate fi sintetizată în liniile unei monografii, oricât de amplu ar putea fi concepută. Bibliografia asupra Chinei istorice cuprinde o vastă literatură angajată în descrieri, evaluări, comparaţii, reflecţii asupra unui popor şi a unei culturi, unice în lume, a căror stabilitate geografică şi valorică este comparabilă cu cea a întregii civilizaţii umane. Dintre multiplele posibilităţi de interpretare, am ales o singură cale, într-adevăr incitantă prin complexitate şi subtilităţi, pe care am dorit-o cât mai elocvent şi bogat argumentată: evidenţierea continuităţii sistemului socio-cultural, într-un spaţiu geografic ce a favorizat, poate mai mult decât în oricare altă parte a globului, apariţia şi dezvoltarea unui model de cultură, ca un postulat al unităţii intelectuale şi de civilizaţie a spiritului uman, determinată de un stil de gândire aforistică în care teoreticul, abstractizarea evită, de regulă, speculativismul şi gratuitatea, fără a eşua în pragmatism.

      Deci, nici istorie savant întocmită, nici amplă analiză economică, nici critică literară sau a artelor plastice, nici istorie a filosofiei sau religiei, ci, apelând la ceea ce mi s-a părut mai semnificativ din punctul de vedere al tuturor acestora, am căutat să relev o cale, prin mileniile de existenţă, specific chineză (Dao), spre universalizarea fiinţei umane; o cale a omului către el însuşi, către natura şi societatea sa, calea culturii şi civilizaţiei. Din perspectiva filosofiei culturii, o asemenea strădanie înseamnă a surprinde ceea ce este esenţial în recompunerea cosmosului uman cultural, mărturie a geniului creator şi a nemuririi omului.

 

Autorul