Modul de creare a valorii economice ridicate corespunzătoare unor nevoi specializate, într-un mediu aflat în continuă schimbare şi care operează la viteze mari, are câteva implicaţii aparte. Nevoia de a răspunde rapid, de „a fi mereu aproape“, de „a scurta distanţele“ presupune accesul la resurse, informaţii, competenţe, expertiză şi conexiuni dintre cele mai variate şi scumpe. Pe de altă parte, controlul direct al tuturor factorilor de succes implică costuri prohibitive pentru o singură firmă. Complexitatea este foarte scumpă pentru a putea fi „încorporată“! „Arta strategului“ constă în a găsi în afara firmei elementele de competitivitate care îi lipsesc sau în a ieftini complexitatea printr-o strategie relaţională corespunzătoare. A fi performant înseamnă a şti să „împleteşti“ în jurul firmei o reţea partenerială sau a racorda firma la reţelele deja constituite. Epoca „cavalerilor singuratici“ apune şi răsare epoca reţelelor creatoare!

      Dar reţeaua externă a firmei este o extensie a reţelei sale interne. Birocraţia nu numai că izolează firma de mediul său, dar şi creează „zone de alienare“ în interiorul acesteia. Rezultatul este că spaţiul organizaţional al firmei devine un fel de „piaţă“ pe care se desfăşoară concurenţa între diferite compartimente, funcţii şi grupuri de interese pentru influenţă şi resursele firmei. Fiecare dintre aceşti rivali deţine un anumit tip de informaţii, resurse şi competenţe, dar numai combinate ele pot fi utile în vederea realizării unor obiective complexe. Ierarhiile fragmentează vertical potenţialul firmei, iar departamentarea funcţională îl „ciopârţeşte“ orizontal. Soluţia constă în scurtarea (sau chiar „distrugerea“, în anumite cazuri) barierelor dintre funcţiuni. Altfel spus, structurile ierarhic-birocratice sunt înlocuite de structurile „în reţea“. Dinamismul intern nu poate decât să stimuleze contactele externe ale firmei.

      Cititorii se vor întreba probabil: „La ce bun să fie discutate şi analizate nişte lucruri care se pare că nu au nici o tangenţă cu realităţile de la noi? Avem noi o grămadă de probleme că nu li se vede capătul!“  Componenta esenţială a tranziţiei economice este modernizarea managementului, iar problematica organizării reprezintă un aspect fundamental al acesteia. Nu poţi să reorientezi funcţionarea unui sistem păstrându-i vechile structuri! În era informaţională nu poţi să fii eficient menţinând dominaţia modelului birocratic de organizare. Cel născut să se târască nu va putea zbura spre stele!

 

Autorul