Societăţile moderne se definesc, în chip esen­ţial, printr-o nouă configuraţie a sistemelor politice, după cum şi sistemele economice şi culturale pe care se sprijină sunt radi­cal diferite de cele specifice societăţilor premoderne. Institu­ţiile ce alcătuiesc structurile de ordin politic, întemeiate pe alte principii şi valori, au avut un rol fundamental în organizarea şi funcţionarea internă a societăţilor moderne, precum şi în dezvoltarea unor raporturi regionale de putere care să le ofere poziţionări avan­tajoase pe arena internaţională. Analiza structurii instituţionale, a regulilor şi a procedurilor ce carac­terizează democraţia reprezentativă ca mod nou de guvernare, precum şi analiza factorilor ce condiţionează capacitatea politică a statelor de a susţine procesele de modernizare şi de dezvoltare ale societăţilor, în mediul competitiv al lumii moderne, constituie un capitol important al gândirii politice şi al politologiei.

      Pentru a înţelege semnificaţia nouă pe care a dobândit-o politicul în lumea modernă este necesară şi analiza transformărilor majore pe care le-a suferit spaţiul politic, în ansamblul său, transformări ce au dus la instituirea unor noi raporturi între stat şi societate, între stat şi cetăţeni. Sub presiunea unor schimbări sociale de profunzime, sistemul politic şi-a remodelat toate componente sale structurale: cadrul juridic, principiile şi regulile de funcţionare, formele de legitimare şi procedurile de selecţie a conducătorilor, aranjamentele instituţionale şi meca­nismele de luare a deciziilor, uriaşa maşinărie admi­nistrativă, instituţiile de mediere a intereselor diver­gente şi de negociere a consensului social, interac­ţiunile cu societatea civilă, formele de comunicare şi de influenţare a opiniei publice.