Experienţa predării sociologiei în universităţi şi licee a impus organizarea manualului în patru părţi. După prezentarea sociologiei ca ştiinţă a societăţii (apariţia, evoluţia, principalele orientări, problemele metodologiei şi descrierea metodelor şi tehnicilor de cercetare sociologică), partea a doua a manualului se concentrează asupra organizării vieţii sociale: cultura, socializarea şi educaţia, structura socială, grupurile, organizaţiile, controlul social şi organizarea socială). Instituţiile sociale (familia, religia, educaţia, economia şi sistemul politic) dau substanţă părţii a treia a manualului. În fine, partea a patra – şi ultima a manualului – tratează schimbarea socială: comunităţile umane, populaţia, comportamentul social, cauzele mişcărilor protestatare şi factorii determinanţi ai schimbărilor structurale din societăţile moderne.

      Am inclus în manual casete cu texte din lucrări sociologice de referinţă. Ele au menirea de a întregi lecţiile şi de a-i familiariza pe elevi cu literatura de specialitate. Pentru fixarea cunoştinţelor şi pentru formarea şi dezvoltarea imaginaţiei sociologice, am propus la sfârşitul lecţiilor teste de autoevaluare. În bibliografia selectivă am reţinut doar câteva lucrări apărute la editurile din România. Profesorii de specialitate, ca şi elevii interesaţi de cunoaşterea în profunzime a vieţii sociale de la noi şi din lume, sunt îndemnaţi să îmbogăţească bibliografia cât mai mult cu putinţă: lectura descătuşează gândirea. Nu în zadar s-a păstrat peste veacuri dictonul „Fereşte-te de omul unei singure cărţi!”.

Cătălin Zamfir şi Septimiu Chelcea