Această lucrare se adresează specialiştilor din economia reală, respectiv celor care au optat pentru perspectiva pragmatică asupra a ceea ce numim management, fie ei economişti, ingineri, jurişti, funcţionari în administraţia publică, decidenţi politici etc. Admitem explicit că optica autorilor pe marginea unor subiecte din acest volum este uneori, probabil, uşor idealistă, însă rămânem tributari principiului „orice practică se bazează pe teorie”, numai că practicienii nu conştientizează întotdeauna acest fapt (Peter Drucker, 2005). Exprimăm speranţa că lucrarea de faţă va prezenta un anume interes pentru diferiţi manageri, decidenţi, cercetători, consultanţi, evaluatori şi alte profesii similare/apropiate; aproape că nu există tip de organizaţie în societatea modernă (partidele politice, universităţile, Biserica, ONG-urile, primăriile, instituţiile de educaţie, asociaţiile, fundaţiile, cluburile sportive, agenţiile de orice tip etc.), organizaţii în care să nu se resimtă necesitatea apelului la diverse construcţii teoretice în management.

      Actualmente, este extrem de greu de imaginat care anume va fi tipul de management aplicat de corporaţia viitorului şi care va fi modelul de competiţie între „actorii” economiei globale (formulăm unele sugestii de acest tip în capitolul final al lucrării!). Este însă cert că toate tipurile de organizaţii îşi vor focaliza strategiile către exploatarea cunoştinţelor ca nou tip de resursă.

      Cunoştinţele în afaceri sunt „ceva” predominant imaterial, abstract, de tip expertiză, copyright, proceduri, cutume, trucuri, reguli şi orice altceva ce posedă toţi salariaţii, începând cu funcţionarul obişnuit şi până la şeful executiv. Referindu-ne la modelul de competiţie din economia globală, este de prezumat că acesta va rămâne de tip capitalist şi/sau postcapitalist însă, oricât de amplu ar fi recursul la imaginaţie, este dificil de spus dacă va predomina competiţia sau cooperarea între toţi actorii implicaţi; „adevărata cheie a evoluţiei nu este competiţia, ci cooperarea”, spune David Korten (1999).

      Aşteptăm din partea tuturor celor enumeraţi anterior, cu interes şi deschidere, opinii, sugestii şi critici, în speranţa că ediţia viitoare a lucrării de faţă va fi mult mai completă/pertinentă; aşa cum spunea marele filosof Martin Heidegger, dinamica autentică a unei ştiinţe se exercită prin revizuirea, uneori radicală, a înseşi conceptelor sale fundamentale (1927). Nu există un adevăr absolut enunţat pentru totdeauna; dimpotrivă, avem datoria de a sugera noi întrebări şi de a căuta permanent, cu răbdare şi perseverenţă, răspunsuri!

Autorii