Lucrarea de faţă reprezintă o ediţie lărgită a cursului Imaginea publică a liderilor şi instituţiilor politice conceput pentru studiile universitare Zi şi ID de la Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice din cadrul Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative. Totodată, sarcina de a redacta o variantă a cursului pentru masteratele de „Comunicare politică” şi „Comunicare audiovizuală” a dus la o arhitectonică nouă a lucrării. Au apărut capitole noi, altele au fost eliminate, iar cele rămase au suferit modificări substanţiale în acord cu exigenţele impuse de programele masterale. Geneza, evoluţia şi imaginea instituţiilor politice sunt una din principalele contribuţii aduse la structura lucrării. De asemenea, un spaţiu amplu a fost acordat studiului marilor personalităţi care au văzut în imaginea politică o armă psihologică în conservarea puterii atât pe plan intern, cât şi pe plan internaţional. Capitolele dedicate liderologiei, formării şi dezvoltării liderilor, studiului personalităţii politice au fost amplu revizuite. Au fost adăugate noi tipologii de lideri (histrionic, narcisic), studiul motivaţiilor, al caracterului şi temperamentului, al calităţii oamenilor politici.

      Lucrarea abordează, dintr-o perspectivă interdisciplinară, imaginea publică şi corolarul ei imediat, imaginea politică, aşa cum s-au structurat ele în memoria socială de-a lungul timpului, ca sublimări ale reprezentărilor colective despre politic/politică. Analizând modul de stratificare a imaginarului în conştiinţa istorică am ajuns la concluzia că energia socială care alimentează perpetuarea acestor imagini şi le conferă vitalitate şi rezistenţă este Puterea. Dorinţa omului de a învinge Timpul printr-o repliere asupra sensurilor sale existenţiale a găsit în Putere un scut împotriva dezordinii cosmice. Puterea simte că nu poate învinge Timpul, dar îl poate stăpâni prin reprezentările simbolice despre un viitor posibil şi umanizat. Proiecţia ei mesianică a găsit în reprezentările politice (mituri, rituri, ceremonii, simboluri etc.) un aliat preţios în lupta împotriva entropiei şi a eternităţii.

      Un alt element care poziţionează imaginea publică şi îi conferă plasticitate şi profunzime îl constituie vectorii religioşi, culturali şi ideologici. O personalitate sau o instituţie acţionează întotdeauna într-un sistem sau cultură politică date şi imaginea lor este fatalmente condiţionată de ethosul normelor şi valorilor culturale ca şi de configuraţia internă a concepţiei despre lume a grupului respectiv.

      Într-un anumit fel, lucrarea este rezultatul discuţiilor pasionate despre filosofia imaginii la cercul ştiinţific şi la seminariile de profil. Observaţiile pertinente ale studenţilor m-au ajutat să elimin unele ambiguităţi şi neclarităţi şi, totodată, să introduc unele subcapitole care lipseau din textul prim. De aceea, lucrarea se adresează studenţilor şi masteranzilor de la facultăţile cu profil socio-uman, precum şi tuturor celor interesaţi de problemele imaginii şi comunicării politice. În eventualitatea strecurării unor erori sau neîmpliniri, rog cititorul să ne îngăduie, deoarece nu mână de înger a scris, ci bulgăre de lut trecător, supus greşelii.

 

Autorul