Dată fiind ocupaţia mea de „dascăl“, dar mai ales din pasiunea pentru a oferi şi „altceva“ cititorilor, „îndrăznesc“, din nou, să public câteva lucruri despre afaceri, despre comunicare interpersonală, despre negociere… Toate acestea, pornind de la convingerea că orice persoană care întreprinde (iniţiază) ceva, cu scopul de a obţine profit, este un om de afaceri. În schimb, meseria de om de afaceri nu este inclusă în nomenclatorul de specialitate al Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale. De aceea, este cel puţin iluzoriu să îi numim, pe unii dintre confraţii noştri, oameni de afaceri, chiar cu riscul de a-i deranja sau chiar supăra. Practic, cel mai important lucru urmărit prin prezenta lucrare este să putem genera în rândul tinerilor (şi nu numai al lor) ardenta dorinţă de a realiza o afacere, de a-şi cultiva, dezvolta şi perfecţiona atât de importantul spirit întreprinzător. Pentru că, fapt demonstrat de practică, în orice ţară, oriunde în lume, nici măcar 10% dintre absolvenţii unui sistem de pregătire universitară nu reuşesc să devină manageri. Iar pentru restul (în cazul în care managerii se mulţumesc cu statusul lor socioprofesional), există o singură şansă: rentabilizarea acţiunilor întreprinse cu titlu privat.

 

      Cum sunt un adept fidel al principiului teoretizării practicii, am scris şi am predat, dar nu numai de la catedră, lucruri văzute, trăite şi, foarte rar, auzite… Am făcut-o cu speranţa (ba, mai mult chiar, uneori, cu convingerea) că, la nivel social şi economic, vom evolua pozitiv, dând fiecare dintre noi câte puţin, chiar şi foarte puţin, dar… dând şi adoptând o atitudine pozitivă, caracteristică unui trend ascendent, astfel încât să putem spera şi noi, îndeosebi prin intermediul celor tineri, că se poate întrevedea o (mare) schimbare în viaţa noastră, mai ales în nivelul de trai…

Autorul