Direcţiile relevante asupra cărora ne vom apleca în viitor au în vedere următoarele:

      Redescoperirea valenţelor analizei sistemelor administraţiei pu­blice în integralitatea acestora, ceea ce înseamnă un mai mare efort de documentare, analiză şi sinteză pentru ca lucrările publicate să nu eludeze cumva anvergura ştiinţifică a Teoriei generale a sistemelor.

      Ştim cu toţii că nici o lucrare de acest gen nu-şi poate asuma atributele unei abordări exhaustive, dar integrarea noilor preocupări din literatura europeană privind calitatea administraţiei şi a serviciilor publice, modelele de evaluare a performanţei activităţilor publice sau, chiar, noua administraţie publică trebuie să-şi găsească locul cuvenit.

      Aspectele privitoare la caracteristicile cibernetice ale sistemelor administrative pot fi mai bine fundamentate şi mai relevant prezentate pentru a deveni mai convingătoare, iar cibernetica socială să-şi regăsească în administraţia publică statutul de ştiinţă interdisciplinară care oferă cele mai subtile răspunsuri problemelor care privesc reglarea şi autoreglarea în aceste sisteme, reducerea varietăţii comportamentale sau controlul social prin lege.

      Integrarea în aria de cercetare sistemică a problematicii calităţii totale şi benchmarking-ului reprezintă un nou obiect de cercetare. Ben­chmar­king-ul  sectorului public, cu referire specială la evaluarea per­for­manţei manageriale şi comportamentale, ocupă din ce în ce mai mult spaţii largi în cercetarea europeană. Încercări, mai ales în domeniul economic, s-au făcut şi la noi. Extinderea spre sectorul public pune însă probleme şi obstacole su­pli­mentare, vorbindu-se chiar de o reformulare a modalităţilor de aplicare în acest sector.

      La începutul noului mileniu, administraţia publică nu mai poate fi abordată fără conexiunile de rigoare, sistemice, cu mediul economic. Comunităţile locale, sub conducerea autorităţilor publice, devin sisteme ciber­ne­tice, cu proprie autoreglare, a căror dezvoltare, imperios necesară, utili­zează pârghii noi, specifice sectorului public, privind eficienţa şi eficacitatea.

      Economia publică revine în actualitate fără a fi restrânsă numai la intervenţiile statului. Ca ştiinţă a interacţiunii sociale, economia publică are ca obiectiv analiza economică a deciziilor publice, deci o problemă de optimizare într-un cadru sistemic.

      Cel puţin parţial, economia publică integrează acţiunea publică în obiectul ştiinţelor administrative, realizând interfaţa cu ştiinţele economice.

      O privire de ansamblu asupra sferei şi conţinutului ştiinţelor administrative nu poate fi realizată decât prin abordarea sistemică. Sistemul ştiinţelor administrative este în expansiune, încorporând metode şi experienţe noi, abordări noi şi chiar concepte şi practici noi. Vectorii acestei expansiuni se referă la noul management public, capacitatea administrativă şi de guvernare, precum şi noile strategii de informare şi comunicare publică

 

Autorul