Se ştie bine că, la comanda şi după exemplul Uniunii Sovietice, în ţările din „lagărul socialist” s-au înfiinţat în primii ani de după Războiul Mondial încheiat în 1945 echipe de fotbal reprezentând atât Armata cât şi Securitatea. În multe cazuri chiar purtând aceleaşi nume (sau asemănătoare) ca în marea ţară a „exemplului luminos” şi obligatoriu de urmat. Aşa cum în URSS existau T.S.K.A. Moscova (Club Central al Armatei Sovietice) sau Dinamo Moscova, Dinamo Kiev, Dinamo Minsk, Dinamo Tbilisti (Dinamo Baku, cluburi ale Securităţii, în general ale Ministerului de Interne), tot aşa în ţările acolite au luat naştere şi au fiinţat: T,S,K,A, Sofia, Levski Sofua (în Bulgaria), Sparta Praga, respectiv Dukla Pmga ori Dinamo Slavia Pmga (în Cehoslovacia), Vorvărta Berlin sau Dynamo Berlin, Dynamo Dresda (Germania Democrată, Partizan Belgrad, Dinamo Zagreb (în Iugoslavia), Legia Varşovia şi Gwardia Varşovia (Polonia), Honvede Budapesta, Ujpesti Dozda Budapesta (în Ungaria), Steaua Bucureşti. Armata Câmpulung Moldovenesc sau Dinamo Bucureşti, Dinamo Bacău, Dinamo Braşov, Dinamo Piteşti, Dinamo Victoria Bucureşti (în România)...

      Aceasta devenise situaţia fotbalului din Europa socialistă - stăpânit, comandat şi terorizat de conducătorii, arbitrii, antrenorii, fotbaliştii, ziariştii şi suporterii cu epoleţi (fotbalul în kaki şi fotbalul cu ochi albaştri). Prin racolări cu arcanul, încât cei mai capabili şi de perspectivă jucători de la orice club se trezeau peste noapte aduşi ca ofiţeri militari sau ofiţeri de miliţie sau ofiţeri de securitate), prin pompări de fonduri preferenţiale, prin tot felul de samovolnicii, echipe ca acelea de mai sus, s-au întărit, au câştigat campionate şi cupe, s-au afirmat pe plan internaţional. Răsturnările de regim din anul 1989 (prin „revoluţii de catifea", prin revoluţii armate, prin diverse mijloace populare) au restabilit însă ordinea firească, cel puţin din punct de vedere legal, oficial şi în ţările foste socialiste. Ce s-a întâmplat la noi, ştim. Să vedem în alte părţi...

Autorul