Dezvoltarea temei de către autoare ne dezvăluie o poziţie bine gândită, realistă şi ştiinţifică în acelaşi timp, faţă de numeroase concepte sau termeni utilizaţi în trecut sau astăzi, indiferent de apartenenţa care le-a fost atribuită acestora – marxistă, liberală, conservatoare etc. Este evident că se depăşesc noile tendinţe de a impune concepte prin etichetări lipsite de inspiraţie, ce decurg din necunoaştere şi interese de toate genurile. După părerea noastră, autoarea a procedat foarte bine, păstrându-şi spiritul ştiinţific – lucid. De altfel, aşa se şi explică de ce tema a fost tratată în primul rând de pe poziţia României, ţară mică-mijlocie în care problema balanţei de plăţi externe este permanent actuală şi creează probleme. Avem în vedere, de asemenea, că experienţa în domeniu acumulată de diferite ţări, în mod deosebit de cele mari, care se concretizează în câteva modele, preocupările F.M.I. sau Băncii Mondiale de apropiere a procedurilor, de creştere a comparabilităţii posturilor din balanţele de plăţi ale tuturor ţărilor, de „directivare” sunt bine relevate în teză şi evaluate critic, dar cu competenţă. În acelaşi spirit trebuie să amintim prezentarea experienţei B.N.R. şi altor organisme ale administraţiei centrale din ţara noastră, precum şi a politicii guvernului cu privire la gestionarea soldului (deficitului) balanţei de plăţi, aspecte fundamentale pentru studiul temei pe care autoarea le cunoaşte foarte bine, le interpretează şi evaluează în lucrare.

 

Prof. univ. dr. Paul Tănase GHIŢĂ