Prima lucrare extinsă a unui autor român în care se interoghează fundamentele ştiinţei economice actuale, „Economia de dicţionar. Exerciţii de îndemânare epistemică” se adresează nu doar specialistilor, ci tuturor celor interesaţi de răspunsuri în legătură cu criza economică globală.

      Pornind de la ipoteza că realitatea economică se configurează după preceptele teoriei standard, autorul consideră fundamentală pentru finalitatea acţiunii sociale conştientizarea limitelor explicative ale teoriei, dar şi internalizarea procesului logicii situaţionale în înţelegerea intersubiectivităţii ca matrice a proceselor economice. Miza urmărită este de a testa consistenţa întemeierilor epistemice de sorginte iluministă, de la conceptul de „mână invizibilă” şi până la predictibilitatea ciclurilor economice, cu intenţia de a demonstra că deficitul explicativ al ştiinţei economice vine tocmai din falsificarea conţinutului economiei prin parcimonie şi cantitativism.

      Aşa s-a ajuns, bunăoară, la preluarea necritică și transformarea ideii de progres în creştere economică sau a celei de selecţie naturală în concurenţa exclusivă, dar şi la amestecul valorilor generice din teoria libertăţii umane cu cele din teoria pieţei ca mecanism de alocare a resurselor economice , rezultatul fiind proiectarea unor ideologii în care o expresie a raționalității economice – avuția – devine interșanjabilă cu puterea, ca funcție a guvernării.

      Autorul cheamă la bară principalele ipoteze ale ştiinţei economice încercând să deceleze deficitul explicativ, evident astăzi când mare parte a consecinţelor economice ale crizei globale nu mai pot fi înţelese pornind de la asumpţii de genul: „piaţa liberă se autoreglează”, „agenţii fac alegeri raţionale” ş.a.m.d. Mecanicismul şi materialismul economiei ca ştiinţă constituie cauzele profunde ale crizei actuale, care este nu doar una a ipotezelor de lucru, a instrumentelor şi a sistemului ca atare, ci şi a teoriei clădită pe asumpţii fiziciste, non-antropice.

      Reconstrucţia edificiului conceptual al ştiinţei economice constituie o urgenţă pentru evitarea eşecului de a se juca totul pe cartea randamentului prin externalizare de costuri şi marketizare a vieţii. Centrarea pe bunul simţ a performanţei economice este sugestia pe care autorul o ridică la rang de lege economică fundamentală, a cărei consecinţă directă este sustenabilitatea lucrului bine făcut. Economia devine o ştiinţă a salturilor mortale prin degradarea în ideologie!