Avântul industrial european, dar şi schimbările economice, sociale, politice şi culturale, din prima jumătate a secolului al XIX-lea, au impulsionat şi mai mult dezvoltarea capitalismului. Din perspectiva gândirii economice, acest secol pare o epocă a indeciziei, a ezitării, a tatonării, a căutării unui model economic convenabil tuturor şi agreat de toată lumea, care să depăşească dilema alegerii imposibile.

 

      În cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, stăpânii ideilor economice – universitari, activişti politici, prelaţi, oameni de afaceri, înalţi funcţionari – par să deschidă epoca mandarinatului în ştiinţa economică. Multe nuanţe, multe contestări ale tradiţiei, multe tendinţe opuse îşi dispută prioritatea în ştiinţa economic fie prin îndepărtarea tacită de credinţă, dar păstrarea aparenţelor de credincios, fie prin emanciparea temporară de politică, dar şi de morală, fie prin creşterea gradului de abstractizare, dar clamarea realităţii… Clivajul social al gândirii economice, dar şi convertirea conflictelor din ştiinţa economică în dispute ideologice – transcriu, rând pe rând, propria lor istorie, alimentând piaţa ideilor.