La zece ani de la apariţia primei legi a valorilor mobiliare şi a burselor de valori, anul 2004 a marcat modificarea cadrului legislativ generată de necesitatea alinierii la directivele Uniunii Europene şi la practicile din statele membre referitoare îndeosebi la funcţionarea şi supravegherea activităţilor desfăşurate pe piaţa de capital.

      Noua legislaţie urmăreşte crearea unui cadru de reglemen­tare unic, în scopul dezvoltării pieţei de capital a României şi al interconectării cu sistemele de tranzacţionare şi compensare-decontare europene.

      Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital şi regulamentele elaborate în aplicarea acesteia transpun, pe plan naţional, prevederile acquis-ului comunitar în domeniul pieţei de capital. Astfel, au fost implementate directivele referitoare la: serviciile de investiţii în domeniul valorilor mobiliare; organismele de plasament colectiv în valori mobiliare; schemele de compensare a investitorilor; caracterul definitiv al decontării în sistemele de plăţi şi de decontare a instrumentelor financiare; admiterea valorilor mobiliare la cota oficială a bursei şi informaţiile ce trebuie publicate cu privire la respectivele valori mobiliare; conţinutul şi condiţiile de publicare a prospectelor de ofertă publică; abuzul de piaţă; adecvarea capitalului intermediarilor; prestarea serviciilor financiare la distanţă.

      Ţinta aplicării în practică a acestor elemente de noutate cuprinse în legislaţia actuală o reprezintă asigurarea funcţionalităţii pieţei de capital, astfel încât prin creşterea transparenţei şi a protecţiei acţionarilor să se înregistreze evoluţii pozitive, capabile de a apropia nivelul indicatorilor pieţei noastre de cei ai ţărilor comparabile din Uniunea Europeană.

      Anul 2005, după 1 iulie, dată a intrării în vigoare a celor mai importante regulamente, aduce noi provocări tuturor celor implicaţi şi interesaţi de dezvoltarea pieţei de capital. Atenţia se îndreaptă către o nouă arhitectură a pieţei, în cadrul căreia să se regăsească pieţe reglementate şi sisteme alternative de tranzacţionare, în sensul condiţionalităţilor reieşite din textul directivelor şi din practica ţărilor Uniunii Europene, precum şi noi instituţii, dintre care Depozitarul Central şi Fondul de Compensare a Investitorilor au o importanţă primordială.