Lucrarea de faţă tratează acest domeniu relativ nou, subliniind faptul că unul dintre cele mai importante argumente prin intermediul căruia poate fi justificată dezvoltarea auditului de resurse umane ca domeniu de cercetare ştiinţifică şi aplicativă îl reprezintă identificarea unor noi modalităţi, mai eficiente de conducere şi administrare a resurselor umane, în vederea obţinerii de către companii a avantajului competitiv.

      Abordarea auditului de resurse umane, ca disciplină de studiu, prezintă o importanţă majoră deoarece implică măsuri de mentenanţă şi îmbunătăţire continuă a strategiilor, practicilor şi politicilor de resurse umane, aceasta cu atât mai mult, cu cât domeniul auditului resurselor umane a ridicat şi ridică numeroase probleme sau diverse aspecte teoretico-metodologice şi normative de audit, care nu au fost încă suficient explicate sau lămurite pe deplin. Din acest punct de vedere, lucrarea poate constitui o bază de plecare pentru cercetări ulterioare, prin dezvoltarea unor aspecte prezentate sau prin abordarea altora noi.