Cartea apare la aproape patru ani distanţă după consfinţirea aderării la Uniunea Europeană şi evidenţiază modul neconvingător în care România a valorificat elementele pozitive pe care le oferă noua poziţie de ţară comunitară, dar şi dificultăţile pe care le va întâmpina pentru a trece de hăţişul alinierii şi aplicării în practică a noilor standarde.

      Accesarea fondurilor comunitare nerambursabile s-a făcut într-un procent extrem de redus. În acest context, dacă vom compara contribuţia României la formarea fondurilor comunitare europene cu sumele totale accesate de ţara noastră, vom ajunge la nedoritul paradox constatând că „suntem ţară contributoare şi nu beneficiară”.

      Împrumuturile realizat în 2010 de la Fondul Monetar Internaţional, Banca Mondială şi Uniunea Europeană nefiind direcţionate către investiţii şi stimularea relansării economice vor reprezenta un „pietroi greu” agăţat de piciorul (să nu zic gâtul) României.

      Scăderea continuă a PIB-ului şi în 2010, deficitul bugetar alarmant, galopul inflaţiei la, cred, peste 8%, şomajul de aproape 762.000 de persoane, scăderea numărului personalului angajat la cca. 4,33 milioane, creşterea numărului pensionarilor la peste 5,689 milioane, sporirea datoriei externe la peste 72 miliarde euro, deficitul balanţei schimburilor externe, colectarea deficitară a veniturilor bugetare, virulenţa „economiei neobservate”, iată tot atâtea „explicaţii”pentru erodarea fără precedent a nivelului de trai şi de argumente pentru un program concret de începere a redresării economice.

      Toate aceste aspecte sunt abordate şi evidenţiate prin cifre de referinţă între coperţile acestei lucrări.

 

Autorul