Parcurgerea celor şapte capitole ale acestei cărţi m-a convins că autorii cunosc şi chiar se apropie de înţelegerea poluării sistemice, din perspectiva sănătăţii întregului viu, ca pe una din căile de sinucidere globală, care nu au căzut din cer, nu este rezultatul voinţei Domnului, ci expresia directă a unor comportamente umane şi instituţionale mânate de egoism, egocentrism, lăcomie, iresponsabilitate, ignoranţă şi voinţă de  dominaţie şi de plăcere.

      Interpretând poluarea ca pe un atac al „omului infectat” asupra constantelor echilibrului „întregilor integraţi”, autorii depun eforturi în direcţia cunoaşterii formelor de poluare, înţelegerii cauzalităţii unui asemenea fenomen social, fundamentării unor politici care să înceapă cu autoguvernarea umană şi regională inteligentă şi să continue cu guvernarea democratică a comunităţilor umane aflate mereu sub controlul voinţei colective a acestora.

Prof. univ. dr. Constantin Popescu